Islandeză íslenska
Vorbită în	Islanda, Danemarca
Număr de vorbitori	aproape 310.000
Sistem de scriere	variantă islandeză a alfabetului latin
Clasificare
limbi indo-europene germanice nordice scandinave de vest islandeză islandeză
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	Islanda Consiliul Nordic
Organ de reglementare	Institutul „Árni Magnússon” de studiile islandeze
ISO 639-1	is
ISO 639-2	ice (B), isl (T)
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	isl[1]
SIL	isl
Extras
Hver maður er borinn frjáls og jafn öðrum að virðingu og réttindum. Menn eru gæddir vitsmunum og samvizku, og ber þeim að breyta bróðurlega hverjum við annan.
Puteți vizita Wikipedia în islandeză.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limba islandeză (íslenska) este limba vorbită în Islanda. Este o limbă complexă care face parte din grupa limbilor germanice. Se aseamănă lingvistic cu suedeza, norvegiana și daneza, dar în comparație cu acestea există totuși diferențe destul de mari în gramatică și vocabular, deoarece Islanda este destul de izolată față de restul Europei.

Islandeza nu s-a schimbat mult din era vikingilor, aceasta dându-i un caracter unic. De asemenea, alfabetul folosit pentru a scrie limba islandă are două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: þ (numită thorn sau þorn) și ð (numită eth sau eða). Ca pronunție amândouă se aseamănă cu fonemul θ (theta) din Alfabetul Fonetic Internațional AFI, care corespunde și sunetului th din limba engleză.

Islandeza este o limbă indo-europeană care face parte din subgrupul de nord al limbilor germanice. Este ruda cea mai apropiată a limbii feroeze și împreună cu ea, alături de limba norvegiană, creează grupul limbilor scandinave de vest, cel al descendenților dialectelor vestice ale limbii nordice veche. Totuși, cercetările mai recente au reclasificat aceste limbi împărțindu-le în subgrupurile „continental” și „insular” fiindcă norvegiana nu mai prezintă caracteristicile comune cu islandeză și feroeză deoarece a fost puternic influențată de daneză.

Limba islandeză a păstrat foarte multe particularități gramaticale ale limbilor germanice mai vechi și se aseamănă cu norvegiana veche din perioada anterioară simplificărilor flexionare, asta datorită izolării sale față de țările scandinave. Islandeza modernă încă este o limbă flexionară, păstrând patru cazuri gramaticale: nominativ, genitiv, dativ și acuzativ. Substantivele pot avea trei genuri: masculin, feminin și neutru. Există două paradigme principale pentru fiecare gen: cea tare și cea slabă, care sunt, în plus, împărțite în paradigmele mai mici, conform unor criterii diverse (precum schimbări fonetice, grupurile consoanelor, etc.). În afară de aceasta, islandeză permite subiectul oblic, un fenomen prin care anumite verbe determină cazul subiectelor lor.

Substantivele, adjectivele și pronumele sunt declinate după patru cazuri și numere (singular și plural). Deosebirea tu-dumneavoastră („þérun”) pare să fie în curs de dispariție, dar încă este întâlnită în adresări structurale oficiale.

Verbele se conjugă după timp, mod, persoană, număr și diateză. Există trei diateze: activă, pasivă și medie. Se pot defini zece timpuri, dar spre deosebire de limbile romanice și, similar cu celelalte limbi germanice, se folosesc verbe auxiliare.

Ordinea de bază a cuvintelor în propoziție este subiect–verb-obiect.

• Listă de limbi
• Limbile germanice

• Varianta islandeză a Wikipediei.

v • d • m Limbi indo-europene Limbi indo-iraniene assameză • avestică • bactriană • beluciană • bengaleză • kașmiriană • dari • hindi • gujarati • kuci • kurdă • maithili • malvi • marathi • nepaleză • oriană • osețiană • pali • pamiriană • paștună • persană • punjabă • romani • saka • sanscrită • sarmată • scițiană • sindhi • singaleză • șumaști • tadjică • urdu • zazaki Limbi italice aragoneză • araneză • aromână (macedoromână) • asturiană • catalană (valenciană) • corsicană (galureză) • dalmată • fala • faliscă • franceză • friulană • galiciană • istroromână • italiană • ladină • ladino (iudeo-spaniolă) • latină • meglenoromână • mirandeză • neapolitană • occitană • oscă • piemonteză • portugheză • retoromană • română • sardă (campidaneză, logudoreză) • sasareză • siciliană • spaniolă • umbriană • valonă • venetă Limbi slave belarusă • bosniacă • bulgară • cașubiană • cehă • cnaanică • croată • interslavă • macedoneană • muntenegreană • polabă • poloneză • pomeraniană • rusă • sârbă • sileziană • slavă veche • slavonă • slovacă • slovenă (limba prekmură, limba resiană) • slovinciană • sorabă de jos • sorabă de sus • ucraineană Limbi baltice curoniană • jatviană • seloniană • zemgaliană • letonă • lituaniană • prusacă veche Limbi celtice bretonă • celtiberică • cornică • cumbrică • galațiană • galeză • galică • irlandeză • lepontină • manx • norică • pictică • scoțiană Limbi germanice afrikaans • burgundă • daneză • engleză • engleză veche (anglosaxonă) • feroeză • frizonă • gepidă • germană • luxemburgheză• gotă • gotă crimeană • idiș • islandeză • longobardă • nordică veche • norvegiană (nynorsk, bokmål) • neerlandeză • saxonă veche • suedeză • vandalică Limbi anatoliene cariană • hitită • liciană • lidiană • luviană • miliană • palaică • pisidiană • sidetică Altele albaneză • armeană • greacă nouă • greacă veche • limbile toharice Categorisire incertă dacă • frigiană • iliră • macedoneană veche • tracă Cu text cursiv sunt marcate limbile dispărute.