Găgăuzii sunt unul dintre cele mai vechi grupuri etnice minoritare de pe teritoriul României de azi, prezența lor datând de aproximativ un mileniu. Găgăuzii sunt concentrați în Dobrogea, iar religia lor este creștinismul ortodox.

Dobrogea și Deliorman sunt regiunile în care s-a produs etnogeneza poporului găgăuz în secolul XIII. Din acest secol datează formațiunea statală Uziăilet (în zona Cavarna-Mangalia), pe care savanții o califică ca fiind primul stat al poporului găgăuz. De asemenea, în secolul XVIII în regiunea Varna a existat o efemeră republică găgăuză Vister.

Până la începutul secolului XIX, numărul găgăuzilor din Dobrogea era încă foarte ridicat. În deceniile ulterioare anexării Basarabiei de către Rusia (1812), majoritatea găgăuzilor au emigrat spre această regiune, fiind ademeniți de privilegiile acordate de către administrația țaristă, dar și de posibilitatea de a scăpa de asuprirea otomană cauzată de religia lor creștină. Totuși o mică parte a rămas în Dobrogea unde, din pricina micșorării dramatice a comunității, dar și din lipsa facilităților pentru această etnie (școli și biserici în limbă proprie), au fost în cea mai mare parte asimilați de populațiile conlocuitoare. În ciuda faptului că autoritățile din România recunosc existența unei etnii găgăuze acceptând la recensăminte declararea apartenenței la aceasta ^[1], numărul celor care s-au declarat ca atare la recensământul din 2002 a fost extrem de redus: doar 45 de persoane.^[2] În anul 1930, numărul găgăuzilor din județele Tulcea și Constanța se ridica la aproximativ 1.000 de persoane, din care 752 persoane în județul Constanța.

În județul Tulcea, cele mai importante așezări cu găgăuzi sunt/erau Beidaud, Stejaru, Agighiol și Izvoarele. În județul Constanța, cele mai importante așezări cu găgăuzi sunt/erau Vama Veche (Yilanlîk), Negru Vodă (Kara Omer), Tătarul (Azaplar), Șipotele (Ghiol-Punar), Pădureni (Nastradin), Topraisar, Cernavodă, Techirghiol, Mangalia, Constanța.

În unele perioade istorice, România a deținut și alte teritorii în care trăiau găgăuzi: înainte de 1878 (Cahul, Izmail și Bolgrad), între 1913 și 1940 (Cadrilater), între 1918 și 1940, respectiv 1941-1944 (Basarabia).

De asemenea, din cele câteva sute de mii de cetățeni moldoveni care s-au stabilit în ultimii ani în România se află și persoane de etnie găgăuză, având în vedere că România nu acordă basarabenilor cetățenia pe criterii etnice, ci istorice.

• Alexandru Bârlădeanu
• Gleb Drăgan
• Vladimir Caraganciu- astronom
• Anatol Caraganciu- economist
• Dionis Tanasoglu
• Mihail Guboglu
• Mihail Guboglo
• Dimitri Karacioban

• Despre istoria prezenței găgăuze în Dobrogea Arhivat în 26 ianuarie 2007, la Wayback Machine.
• Reportaj despre găgăuzii din România

v • d • m Grupuri etnice din România Conform recensământului din 2011 Etnie majoritară Români (16.792.868 sau 88,9% din totalul populației) Minorități naționale mari (1–10%) Maghiari (1.227.623 sau 6,5% din totalul populației) · Romi (621.573 sau 3,3% din totalul populației) Minorități naționale mici (0,1–1%) Ucraineni (50.920) · Germani (36.042) · Turci (27.698) · Aromâni (26.500 în 2002) · Lipoveni (23.487) · Tătari (20.282) · Sârbi (18.076) · Slovaci (13.654) Minorități naționale foarte mici (sub 0,1%) Bulgari (7.336) · Croați (5.408) · Greci (3.668) · Evrei (3.271) · Italieni (3.203) · Polonezi (2.543) · Meglenoromâni (2.500 în 1996) · Cehi (2.477) · Ceangăi (1.536) · Armeni (1.361) · Albanezi (520 în 2002) · Ruteni (262 în 2002) · Carașoveni (207 în 2002) · Sloveni (175 în 2002) · Secui (150) · Găgăuzi (45 în 2002) Grupuri etnice dispărute Cerchezi (aprox. 10.000 în sec. XIX) · Harapi (câteva sute în sec. XIX) Grupuri etnice imigrate recent (în special după 1990) Arabi (4.911 în 2002) · Chinezi (2.017) · Filipinezi (800) · Perși (610 în 2002) Istoria demografică a României