Калан (Румунија)
| Калан Călan | |
|---|---|
.JPG) | |
 Грб
| |
| Административни подаци | |
| Држава |  Румунија |
| Жупанија | Хунедоара |
| Становништво | |
| Становништво | |
| — 2011. | 11.279[1][2] |
| Географске карактеристике | |
| Координате | 45° 44′ 10″ С; 23° 00′ 31″ И / 45.736111° С; 23.008611° И |
| Површина | 101,5 km2 |
  Калан Калан на карти Румуније | |
| Остали подаци | |
| Градоначелник | Адријан Филип Јованеск |
| Веб-сајт | |
| www.calan.info.ro | |
Калан (рум. Călan, нем. Klandorf, мађ. Pusztakalán) град је у Румунији, у средишњем делу земље, у историјској покрајини Трансилванија. Калан је град у оквиру округа Хунедоара.
Калан је према попису из 2011. имао 11.279 становника.[3]
Географија
[уреди | уреди извор]Град Калан налази се у крајње југозападном делу историјске покрајине Трансилваније, близу историјске границе са Банатом. Од најближег већег града, Темишвара, град је удаљен 185 км источно.
Калан се образовао покрај у долини реке Стреј, на надморској висини од приближно 230 метара. Око града се издижу Карпати.
Историја
[уреди | уреди извор]У Дакији је постојало једно село познато као Аквае. Археолошки докази показују да је место било насељено дуго времена.
1387 – Први пут се помиње у неком документу.
1961. – Калан је добио статус града.
Места интересовања укључују челичане у Калану, цркву Стреј и цркву Светог Георгија.
Становништво
[уреди | уреди извор]У односу на попис из 2002., број становника на попису из 2011. се смањио.
| 1966. | 1977. | 1992. | 2002. | 2011. |
|---|---|---|---|---|
| 11.761 | 12.397 | 14.738 | 14.714 | 11.279 |
Матични Румуни чине већину градског становништва Калана (око 90%), а од мањина присутни су Мађари (5%), Немци и Роми у веома малом броју. Мађари и Немци (тј. Саси) су до средине 20. века чинили много значајнији део становништва града.
По питању вероисповести, већина становника су православци (76,58%), али има и мањина римокатолика (7,03%), пентекосталаца (4,94%) и реформатора (1,11%). За 7,83% становништва верска припадност није позната.[4]
Додатна литература
[уреди | уреди извор]- Nikolaus Rudolf Pilly, Ionel Stoicoi, Funcționarea furnalelor cu intensitate de ardere mărită, Institutul de documentare tehnică, București, 1961
- Nikolaus Rudolf Pilly, Doinel Frențoni, Uzina "Victoria" Călan 1870 - 1970 IPH Deva, 1970.
- Magdalena Bunta, P. Gyulai, Batiz: monografia manufacturii de faianță fină, Editura Muzeul de Istorie, 1971.
- Din istoria metalurgiei românești, (Andrei Alexandrescu, Ovidiu Hătărescu, Ștefan Olteanu, Nicolae Pilly, coordonator Ștefan Tripșa). Editura Tehnică, București, 1981.
- Nikolaus Rudolf Pilly, Punerea corectă în funcțiune a furnalelor, Institutul de documentare tehnică. București 1967.
- Nikolaus Rudolf Pilly, Sidermet Călan 1871 –1996, monografie, Editura Destin, Deva, 1996.
- Maria Razba, Personalități hunedorene: oameni de cultură, artă, știință, tehnică și sport (sec. XV - XX); dicționar, Editura Emia, 2000.
- Județul Hunedoara: monografie. Vol. 1 - De la începuturi până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2012.
- Județul Hunedoara: monografie. Vol. 2 - Economie și societate, coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2012.
- Județul Hunedoara: monografie. Vol. 3 - Cultură și spiritualitate, coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2012.
- Județul Hunedoara : monografie. Vol. 4 - Om, natură, ocupații coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2014.
- Județul Hunedoara : monografie. Vol. 5 - Personalități hunedorene coordonator Ioan Sebastian Bara, Casa de Editură Emia, 2015.
- Daniel Lăcătuș, Călanul în imagini. Volumul I. Clădiri și monumente istorice, Editura StusIS, Iași, 2015.
- Daniel Lăcătuș, Poezia creștină în prima jumătate a secolului al XX-lea. Orașul Călan, prefață de Paul Aretzu și Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula, Editura Stef, 2016.
- Daniel Lăcătuș, Orașul Călan la Marea Unire, prefață de prof. univ. dr. Ioan Bolovan, Editura StudIS, 2019.
- Daniel Lăcătuș, Istoria vieții literare a orașului Călan. 1875-2018, prefață de Adrian Dinu Rachieru, note (coperta a 4-a) de Cornel Ungureanu, Aureliu Goci și Emanuela Ilie, Editura Pim, Iași, 2019.
Референце
[уреди | уреди извор]- ^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Архивирано из оригинала 14. 10. 2013. г. Приступљено 6. 8. 2013.
- ^ „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. јул 2013. Архивирано из оригинала 18. 01. 2016. г. Приступљено 05. 08. 2013.
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. 2013.
- ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. 2013.
Спољашње везе
[уреди | уреди извор]
Text is available under the CC BY-SA 4.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.
