Whittaker Chambers
| Whittaker Chambers | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Philadelphia, Pennsylvania, SUA |
| Decedat | (60 de ani)[1][2][3][4] Westminster(d), Maryland, SUA |
| Căsătorit cu | Esther Shemitz[*] |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | traducător jurnalist scriitor redactor[*] spion |
| Limbi vorbite | limba engleză[5][6] |
| Activitate | |
| Domiciliu | Whittaker Chambers Farm[*] Lynbrook[*] Washington, D.C. New York City |
| Alma mater | Universitatea Columbia South Side High School[*] McDaniel College[*] |
| Organizație | Time National Review |
| Partid politic | Partidul Comunist din SUA |
| Premii | Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] () Ordinul Steaua Roșie () |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Whittaker Chambers (născut Jay Vivian Chambers; n. , Philadelphia, Pennsylvania, SUA – d. , Westminster(d), Maryland, SUA) a fost un redactor și editor american. În tinerețe membru al Partidului Muncitorilor din America(d) (1925) și spion sovietic (1932-1938), acesta a trădat serviciile sovietice în 1938 și a început să lucreze la revista Time (1939-1948). A depus mărturie despre activitățile rețelei de spioni Ware(d), fapt care a condus la procesul pentru sperjur al avocatului Alger Hiss (1949-1950). Chambers a descris toate evenimentele în memoriile sale din 1952 intitulate Witness(d).[7] Mai târziu, acesta a activat ca editor pentru revista National Review (1957–1959). Președintele Ronald Reagan i-a acordat post-mortem Medalia Prezidențială pentru Libertate(d) în 1984.[8]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Chambers s-a născut în Philadelphia, Pennsylvania[9] și a crescut în Brooklyn . În 1904, familia s-a mutat la Lynbrook(d), Long Island; aici a copilărit și a urmat cursurile școlare.[10][11] Părinții lui au fost Jay Chambers și Laha Whittaker. Și-a descris copilăria ca fiind tulburată din cauza divorțului părinților săi și bunici sale bolnave. Tatăl său era homosexual și l-a tratat pe Whittaker cu cruzime, iar mama sa era nevrotică.[12] Fratele lui Chambers - Richard Godfrey Chambers - s-a sinucis la scurt timp după ce a abandonat facultatea la vârsta de 22 de ani.[13] Acesta menționează destinul fratelui său ca fiind unul dintre numeroasele motive pentru care a decis să devină comunist. Chambers susținea că ideologia „mi-a oferit ceva ce nimic din lumea muribundă nu putea să-mi ofere cu aceeași intensitate, credință și viziune, ceva pentru care să trăiesc și pentru care să mor”.[14]
Educația
[modificare | modificare sursă]După ce a absolvit Liceul South Side(d) din cartierul Rockville Center(d) în 1919, Chambers a lucrat în Washington și New Orleans. A urmat pentru scurt timp Colegiul Williams(d) și apoi s-a înscris la Colegiul Columbia al Universității Columbia(d).[15] La Columbia, i-a avut colegi pe Meyer Schapiro(d), Frank S. Hogan(d), Herbert Solow(d), Louis Zukofsky(d), Arthur F. Burns(d), Clifton Fadiman(d), Elliott V. Bell(d), John Gassner, Lionel Trilling(d), Guy Endore(d) și poetul Henry Zolinsky(d).[16] Profesorii și colegii săi l-au descris drept un scriitor talentat și au crezut că ar putea deveni un important poet sau romancier.[17]
În al doilea an, Chambers s-a alăturat Societății Boar's Head(d)[18] și a redactat o piesă de teatru numită A Play for Puppets pentru revista literară pe care o edita - The Morningside. Lucrarea a fost considerată blasfemie de mulți studenți și administratori, iar controversa a ajuns în ziarele din New York. Piesa va fi adusă în discuție în timpul mărturiei sale împotriva lui Hiss. Demoralizat de controversă, Chambers a părăsit Columbia în 1925.[19] Fostul său coleg de la Columbia -Isaiah Oggins(d) - a devenit spion sovietic câțiva ani mai târziu. Soția lui Chambers, Esther Shemitz(d), o cunoștea pe soția sa - Nerma Berman Oggins - din cadrul Școlii Rand pentru Științe Sociale(d), International Ladies' Garment Workers' Union și The World Tomorrow(d).[20]
Marxismul
[modificare | modificare sursă]În 1924, Chambers a citit lucrarea Soviets at Work de Vladimir Lenin și a fost profund impresionat. Datorită acesteia a observat natura disfuncțională a familiei sale - o „criză a clasei de mijloc în miniatură” - și cum comunismul promitea eliberarea. Sam Tanenhaus(d), biograful lui Chambers, a susținut că autoritarismul lui Lenin era elementul care îl atrăgea pe acesta.[necesită citare] Chambers a devenit marxist, iar în 1925 s-a alăturat Partidului Comunist al Statelor Unite (CPUSA), cunoscut pe atunci sub numele de Partidul Muncitorilor din America.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d Whittaker Chambers, GeneaStar
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Whittaker Chambers, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Whittaker Chambers, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în .
- ^ Chambers, David; Nolen, Jeannette L. (). „Whittaker Chambers”. Encyclopedia Britannica. Accesat în .
- ^ Alger Hiss
- ^ Chambers, David; Nolen, Jeannette L. (). „Whittaker Chambers”. Encyclopedia Britannica. Accesat în .
- ^ Vinciguerra, Thomas (). „Ghosts Rest at Whittaker Chambers Home”. New York Times. Accesat în .
- ^ Packer, George (). „Turned Around”. The New Yorker. Accesat în .
- ^ „Dies with Head in Oven”. Ithaca Journal. . Accesat în .
- ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în .
- ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în .
- ^ Chambers, David; Nolen, Jeannette L. (). „Whittaker Chambers”. Encyclopedia Britannica. Accesat în .
- ^ Tanenhaus 1998, p. 28.
- ^ Ahearn, Barry (). Zukofsky's "A": An Introduction. Berkeley, CA: University of California Press. p. 12. ISBN 9780520049659. Accesat în .
- ^ Chambers, Whittaker (mai 1952). Witness. New York: Random House. pp. 799 pages. ISBN 9780895269157. Accesat în .
- ^ Meier, Andrew (). The Lost Spy: An American in Stalin's Secret Service. W. W. Norton. pp. 224 224–267, 289–300. ISBN 978-0-393-06097-3.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Chambers, Whittaker (1952). Witness. New York: Random House. LCCN 52005149.
- Chambers, Whittaker (1964). Cold Friday. New York: Random House.
- Tanenhaus, Sam (1998). Whittaker Chambers: A Biography. Modern Library. ISBN 0-375-75145-9.
- Weinstein, Allen (1978). Perjury: The Hiss–Chambers Case. New York: Knopf.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Site oficial
- en Authors Guild
- en Whittaker Chambers la IMDb
- en Whittaker Chambers la TCM Movie Database
- en Interviuri la C-SPAN
Text is available under the CC BY-SA 4.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.
