Trombocitele (din limba greacă θρόμβος thrombos "cheag" + κύτος kytos, „celulă”), cu denumirea alternativă de plachete sangvine, sunt celule sangvine cu rol în procesul complex de hemostază, participând la formarea trombusurilor, precum și o sursă a factorilor de creștere. Sunt celule de mici dimensiuni (2-3 µm), anucleate, provenite din fragmentarea megacariocitelor. Sunt aproximativ 150–400·10⁹ trombocite per litru de sânge, fiind produse în fiecare zi circa 10¹¹ trombocite. O treime din trombocite se găsesc la nivelul circulației splenice, restul găsindu-se în torentul sanguin. Durata de viață a unui trombocit este de aproximativ 8 zile. Distrugerea lor are loc la nivel splenic și hepatic, dar și la nivelul circulației generale.

Trombocitele prezintă trei zone morfofuncționale net delimitate:

• zona periferică: implicată în procesele de adeziune și emiterea de pseudopode;
• hialoplasma: zona contractilă a trombocitului;
• zona organitelor (granulomer): are o funcție predominant secretorie și conține granule și corpi denși secretori.

Plachetele sangvine conțin glucide (1,9%), proteine (12%) și lipide (3%). La periferie prezintă un inel de microtubuli ce conțin actină și miozină. Cu microscopul electronic au fost puse în evidență doua tipuri de granule: unele dense, cu conținut bogat în ADP și serotonină ca factori agreganți, altele conținătoare de proteine biologic active.

Trombocitele sunt elemente înalt adaptate funcției hemostatice. În cursul acestui proces, ele aderă la peretele vascularitizat, sunt stimulate de acest contact, se agregă și secretă, realizând timpul vasculo-plachetar al hemostazei din cadrul reacțiilor de apărare antihemoragică.