Moaște (sau relicve) sunt oseminte, rămășițe din trupul unui sfânt sau al unui fericit, veșminte sau alte obiecte ale sfinților sau strămoșilor unui popor, sau obiecte care au servit la martirizarea celor care au fost proclamați sfinți sau fericiți.

Moaștele sau relicvele, în creștinism (religia catolică sau ortodoxă), pot fi rămășițe din trupul unui sfânt sau al unui fericit, icoane, îmbrăcăminte sau alte obiecte cu care a ajuns în contact sfântul venerat.

Cuvântul românesc moaște provine din cuvântul slavon mošti (cf. bulgară мощи, pronunțat: [moști]) și se folosește mai ales în limbajul religios și doar la plural.

Cuvântul moaște este sinonim cu cuvântul relicvă, la plural relicve, care este un împrumut din francez relique, la plural reliques, „rămășițe”; acesta, la rândul său, provine din limba latină: reliquiae^[1], „rămășițe”, „resturi”.

Venerarea moaștelor se practică în mai multe culte, dar termenul consacrat e valabil doar pentru cultul ortodox.

în general creștinismul protestant consideră însă folosirea moaștelor a fi o formă de superstiție de aceeași natură ca și invocarea sfinților, anume o recădere în idolatrie și păgânism.^[2] Această percepție se poate zice că este congenitală în Reformă, pentru că Luther se îndepărtează (spre bătrânețe) și din acest punct de vedere de percepția catolică, pentru a se apropia de ideile intransingentului Calvin; în general pentru savanții importanți ai Reformei (precum Caspar Peucer de exemplu), credința unor culte creștine în capacitățile taumaturgice ale moaștelor, ca și invocarea sfinților, reprezentau forme de rătăcire umană induse cu scopuri malefice de către diavoli, ele fiind deci forme de satanism.^[3]

Astăzi, atât în catolicism, cât și în ortodoxism, venerarea moaștelor e adoptată la scară largă, mulți credincioși mergând până la a substitui tratamentul medical profesionist cu închinatul la rămășițele sfinte, conform convingerii că vindecarea vine doar ca urmare a profunzimii credinței.^{[necesită citare]}

• Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007.
• Gheorghe Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.
• Paul Robert, Le Petit Robert 1, Dictionnaire alphabétique et analogique de la langue française, rédaction dirigée par A. Rey et J. Rey-Debove, Le Robert, Paris, 1992.

• Sfintele moaște din România, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 1999
• Sfintele icoane făcătoare de minuni din Romania, Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Episcopiei Romanului, 1999
• Icoane făcătoare de minuni și vindecători din România, editura Total Press, 1997 - recenzie

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Moaște

• Despre Moaște la enciclopedia OrthodoxWiki
• Relicve sacre
• Top 10 relicve religioase Arhivat în 30 iunie 2012, la Wayback Machine., 30 iulie 2010, Elena David, România liberă
• Gândul a făcut RECENSĂMÂNTUL MOAȘTELOR: extraordinarul drum al oaselor sfinte prin bisericile din România, 27 octombrie 2011, Aura Stan, Gândul
• Sfintele moaște^{[nefuncțională]}, 22 septembrie 2012, Ziarul Lumina
• De ce cinstim sfintele moaște? Arhivat în 17 martie 2014, la Wayback Machine., 16 noiembrie 2008, Pr. Liviu Petcu, Ziarul Lumina
• Cinstirea Sfintelor Moaste: credinta sau idolatrie ?, Cristian Tabără, Lumea credinței - anul I, nr. 3
• Despre moastele sfintilor, 8 iunie 2012, Sfantul Serghie Meciov, CrestinOrtodox.ro
• Moaste, igiena si sfintenie, 3 iulie 2012, Cristian Tabără, Lumea Credinței, Anul Ii, Nr 4(9)
• Furtul de Sfinte Moaste, 27 iulie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro
• Biserici cu Sfinte Moaste din Romania, 2 iulie 2012, Ana Bucur, CrestinOrtodox.ro