Un port este, în general, un loc adăpostit în care navele se pot refugia pe furtună și pot staționa în siguranță. Cu timpul însă termenul a căpătat un sens mai larg, identificându-se cu sfera mai cuprinzătoare a noțiunii „port", datorită faptului că pe lângă adăpostire, navele au trecut și la operațiuni de încărcare/ descărcare.

În sens strict, termenul definește o suprafață de apă adăpostită de diguri și spargevaluri în care navele pot staționa și opera, dar care poate să nu fie împărțită în bazine specializate cu cheuri, dane, docuri utilate pentru manipularea mărfurilor.

Un port amenajat la distanță apreciabilă de mare, în vârful estuarelor adânci, pe porțiunile maritime ale fluviilor navigabile sau pe canaluri maritime poartă denumirea de port interior. Un astfel de port permite accesul navelor maritime până la centrele industriale și comerciale din interiorul țării.

Conform cu Ordonanța nr. 22 din 29 ianuarie 1999 privind administrarea porturilor și serviciile în porturi, un port este definit astfel:^[1] parte delimitată a teritoriului național,..., situată la litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor, vânturilor, curenților, ghețurilor, având ca scop primirea și adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri și mărfuri, precum și facilitarea de activități comerciale și industriale. Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor și teritoriilor, construcțiilor hidrotehnice, canalelor de acces, șenalelor, zonelor de navigație, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalațiilor și echipamentelor aflate în limitele acestuia. Sistemul portuar național este format din totalitatea porturilor situate pe teritoriul României.;

Porturile se clasifică după cum urmează:

a) din punct de vedere al formei de proprietate asupra infrastructurii portuare:

• porturi publice, a căror infrastructură aparține domeniului public;
• porturi private, a căror infrastructură este proprietate privată;

b) din punct de vedere al așezării geografice:

• porturi maritime;
• porturi situate pe căi navigabile interioare;

c) din punct de vedere al obiectului de activitate:

• porturi comerciale;
• porturi de agrement;
• porturi militare sau zone speciale din porturi.

România deține trei porturi maritime la: Constanța, Mangalia și Midia. Porturile genereaza 25% din cifra de afaceri a județului Constanța.

În anul 2008, traficul de mărfuri în porturile românești a ajuns la 18,06 milioane tone, exclusiv Portul Constanța, în timp ce Portul Constanța a înregistrat un trafic de 61,9 milioane tone.

În anul 2007, traficul de mărfuri prin porturile maritime autohtone a fost de 52,6 milioane de tone, față 2006 când au fost înregistrate 52,1 milioane de tone.

• 
  Portul New York și New Jersey a crescut de la portul original la convergența râului Hudson și a râului East în Golful Upper New York
• 
  Portul marin, o ilustrare a secolului al XVII-lea de către Claude Lorrain, 1638
• 
  Portul Shanghai este cel mai aglomerat port container din lume
• 
  Portul Hamburg
• 
  Portul Pireu
• 
  Portul Klaipėda
• 
  Portul Szczecin, Polonia
• 
  Portul din Seattle
• 
  Portul Haifa, Israel
• 
  Port Barcelona, unul dintre cele mai mari porturi ale Spaniei
• 
  Portul Busan, Coreea. Două nave Maersk pot fi văzute în fundal
• 
  Portul Montreal, Québec
• 
  Portul Duluth-Superior, cel mai mare port de apă dulce din lume
• 
  Portul de marfă din Hilo, Hawaii

• Lista aeroporturilor, autogărilor, gărilor, porturilor din România
• Navigație maritimă

• Lexicon maritim englez-român, Ed. Științifică, București, 1971

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Porturi