Niccolò Paganini
Date personale
Născut	27 octombrie 1782[1][2][3] Genova, Republica Genova[4][1][3][5][6]
Decedat	27 mai 1840 (57 de ani)[1][2][3] Nisa, Kingdom of Sardinia⁠(d)[4][1][3][5][6]
Înmormântat	cimitero della Villetta[*][[cimitero della Villetta (cemetery in Parma, Italy)|​]][7]
Copii	Achille Paganini[*][[Achille Paganini (son of Niccolò Paganini and Antonia Bianchi, educated in Marseilles, lived in Genoa once married and then in Villa Gajona, near Parma)|​]]
Cetățenie	Republica Genova
Ocupație	compozitor de muzică clasică[*]​ violonist violin virtuos[*][[violin virtuos |​]] violist[*][[violist (person who plays the viola (braccio))|​]] chitarist compozitor
Limbi vorbite	limba italiană[8]
Gen muzical	muzică cultă[*]​
Instrument(e)	vioară violă chitară
Premii	Ordine dello Speron d'oro[*][[Ordine dello Speron d'oro (papal order of knighthood)|​]]
Discografie
Înregistrări notabile	24 Caprices for Solo Violin[*][[24 Caprices for Solo Violin (musical compositions by Niccolò Paganini)|​]] Violin Concerto No. 1[*][[Violin Concerto No. 1 (concerto by Niccolò Paganini)|​]] Violin Concerto n 2 of Niccolò Paganini[*][[Violin Concerto n 2 of Niccolò Paganini (Second Concerto of Violin by Niccolo Paganini)|​]] Violin Concerto No. 3[*][[Violin Concerto No. 3 (concerto by Niccolò Paganini)|​]] Violin Concerto No. 4[*][[Violin Concerto No. 4 (concerto by Niccolò Paganini)|​]] Violin Concerto No. 5[*][[Violin Concerto No. 5 (concerto by Niccolò Paganini)|​]]
Semnătură
Modifică date / text

Niccolò Paganini (n. 27 octombrie 1782, Genova, Republica Genova – d. 27 mai 1840, Nisa, Kingdom of Sardinia^⁠(d)) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.

Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.^[9]

• Concertul nr. 4 în re minor (folosit și în meloterapie pentru relaxare).
• Cele 24 de Capricii - acestea reprezentând o mare realizare a sa.

Pentru promovarea activității concertistice a violoniștilor debutanți, începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice în lunile septembrie și octombrie Premiul Paganini sau Concursul internațional de vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediții anuale, începând după 2002 concursul se ține la fiecare doi ani.

De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală și faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber și pot fi ascultate diverse bucăți solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei șase finaliști sunt premiați, iar în data de 12 octombrie câștigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone.

• Paganini - operetă de Franz Lehár

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Niccolò Paganini

• http://www.epdlp.com/compclasico.php?id=1076
• Istorii mai puțin știute: O aventură sinistră, 31 mai 2008, Costin Tuchilă -, Amos News