Onomacrit a fost conform lui Herodot un poet orfic din Atena secolului al VI-lea î. e. n. care și-a atribuit propria operă lui Orfeu și discipolului acestuia, Musaios.

Onomacrit a fost probabil elevul cretanului Thales (Aristotel, pol. II, 9, 5). El este pomenit ca falsificator de către Herodot și Aristotel. A conceput mai ales profețiile atribuite lui Musaios (χρησμοί și τελεταί), se pare că la comanda lui Hiparh, fiul lui Pisistratus (ca. 607 - 528 î. e. n.). Falsificarea a fost descoperită de către poetul ditirambic Lasos și a dus la surghiunirea lui Onomacrit de la curtea tiranilor pisistradizi Hippias și Hiparh. Însuși Hiparh l-a alungat din Atena, probabil pentru a nu se compromite. Pisistradizii au trebuit și ei până la urmă, în 510, să ia calea exilului și i-au acordat din nou ocrotire lui Onomacrit, luându-l cu ei la curtea de la Susa, de unde au susținut războiul persan împotriva Polisurilor ionice. Și la curtea lui Xerxes, Onomacrit a făcut ca mijlocitor al oracolelor orfice carieră, fapt care i-a atribuit o anumită autoritate în luarea deciziilor politice.

Herodot schițează poetului un portret negativ, căruia nu i se poate da crezare întru totul; lui Onomacrit îi revine totuși parțial meritul de a fi reunit cânturile homerice culese de Licurg în cele două celebre epopei, "Iliada" și "Odiseea".

• Herodot: Istorii, Cartea VII, paragraful 6.

• Aristotelis qui ferebantur librorum fragmenta collegit Valentinus Rose, ediție de Valentinus Rose, Leipzig 1886 (= Bibliotheca scriptorum Graecorum et Romanorum Teubneriana), fragmentul 7.

• Eduard Meyer: Geschichte des Altertums, ediția a 4-a Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1965 (repro dupǎ ediția 1884-1902), vol. III, pp. 682-683.

• Jacob Burckhardt: Griechische Kulturgeschichte: Vierter Abschnitt. Die Erkundung der Zukunft. Geschichte des Altertums, în: Gesammelte Werke. Band 1-10, Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1955-1959 (repro dupǎ ediția 1898-1902), vol. VI, p. 291; vol. VII, p. 71.