Odoardo Borrani
| Odoardo Borrani | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3]  Pisa, Marele Ducat de Toscana |
| Decedat | (72 de ani)[3][4] Florența, Regatul Italiei |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | pictor |
| Locul desfășurării activității | Italia |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Activitate | |
| Studii | Academia Regală de Artă din Florența[*] |
| Pregătire | Enrico Pollastrini[*][1] |
| Mișcare artistică | purismo[*][1], Macchiaioli[*][1] |
Modifică date / text  | |
Odoardo Borrani (n. , Pisa, Marele Ducat de Toscana – d. , Florența, Regatul Italiei) a fost un pictor italian asociat cu grupul Macchiaioli(d).
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Pisa. Familia Borrani s-a mutat la Florența, unde Odoardo s-a înscris la Academia de Arte Frumoase în 1853. Acolo a studiat cu Gaetano Bianchi, Giuseppe Bezzuoli(d) și Enrico Pollastrini(d). Cu toate acestea, a devenit independent de stilurile academice.
Prima sa pictură din timpul studiilor la Academie a fost intitulată Un veglione di maschere alla Pergola. În 1859, a pictat Lorenzo Magnificul se salvează de la asasinat în sacristia catedralei, un episod din Conspirația Pazzi. Pentru acest tablou Borrani a fost distins cu medalia de aur în cadrul concursului Academiei din Florența. În același an, s-a înrolat în armată și, la întoarcerea din scurta campanie, a pictat Cadavrul lui Jacopo de' Pazzi și Michelangelo dirijează fortificarea Florenței.[5]
Cu noii săi prieteni Telemaco Signorini(d) și Vincenzo Cabianca a început să picteze subiecte din viață și a intrat în contact cu grupul Macchiaioli(d) care gravita în jurul Caffè Michelangiolo. A servit ca voluntar în cel de -al doilea război de independență italian în 1859. În 1862, împreună cu Giuseppe Abbati, Silvestro Lega, Raffaello Sernesi(d) și Signorini, a plecat să lucreze în mediul rural, în afara Florenței, lângă Piagentina, în urma căreia acești pictori au devenit cunoscuți ca școala din Piagentina.[6] Tot în 1862 și-a petrecut prima dată vara la Castiglioncello(d), ca oaspete al criticului Diego Martelli(d).
În 1875, el și Lega au înființat o galerie pentru a promova artiștii mai tineri, dar aceasta a dat curând faliment. În ultimii ani, a expus mai rar și și-a câștigat existența ca profesor, decorator de ceramică și artist grafic pentru L'Illustrazione Italiana. A murit de peritonită la Florența la 14 septembrie 1905.[7]
Printre lucrările sale se numără La mietitura nella montagna Pistoiese; Speranze perdute (Speranța pierdută), Al Coro, Il richiamo del contingente (Salvarea contingentului); Le primizie; L' Arno (Arno); Il torrente Mugnone; In attesa del pittore; Interno della biserica Santa Monica; Firenze il 9 ianuarie 1878; La vigilia della Sagra; La sterpata di San Rossore; Cammelli in riposo; Una Vestale Cristiana; Il ritorno sotto le armi; Fate la carità; L'Estasi di Santa Teresa (Extazul Sfintei Tereza); Un mattino sul torrente Magnolie care a fost expus la Esposizione di Roma; Un pensiero mondano (Un gând mundan); Antica porta a Pinti avanti la demolizione; La Cosacela presso Firenze; La Nonna (Bunica); Una Monaca; In cerca di documenti; Episodio di Carnevale; Mi chema?; La mia cucina (Bucătăria mea); Goldoni; Maria Stuarda (Maria Stuart); Un alabardiere (Un halebardier); San Giovanino; Costumi fiorentini del 1500; Contadina Romana; Mezza figura di bambina col gatto; Al mio studio; Curiozitate; Gioie materne; La mietitura nelle maremme toscane; L'annegato; L'analfabeta (Analfabetul); Il regalo al padrone (Dar Nașului); Teco vegliar m'è caro; I prepativi per la festa; Per l'acqua; Motivo dal vero; precum și multe acuarele și portrete.[8]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c https://catalogo.beniculturali.it/detail/HistoricOrArtisticProperty/1200827478, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- ^ a b c d Odoardo Borrani, Autoritatea BnF
- ^ a b RKDartists, accesat în
- ^ Dizionario degli Artisti Italiani Viventi: pittori, scultori, e Architetti., by Angelo de Gubernatis. Tipe dei Successori Le Monnier, 1889, page 67.
- ^ Steingräber & Matteucci 1984, p. 47.
- ^ Steingräber & Matteucci 1984, p. 106.
- ^ De Gubernatis, page 67-68.
Lecturi suplimentare
[modificare | modificare sursă]- Laura Casone, Odoardo Borrani Arhivat în , la Wayback Machine., catalog online Artgate by Fondazione Cariplo, 2010, CC BY-SA (sursa pentru prima revizuire a acestui articol).
- Steinräber, E., & Matteucci, G. (1984). Macchiaioli: Pictori toscani ai luminii soarelui : 14 martie-20 aprilie 1984 . New York: Stair Sainty Matthiesen în asociere cu Matthiesen, Londra.OCLC 70337478
Text is available under the CC BY-SA 4.0 license; additional terms may apply.
Images, videos and audio are available under their respective licenses.
