Ludovic al II-lea
Regele Ungariei
Ludovic al II-lea
Date personale
Născut	1 iulie 1506 Buda, Ungaria
Decedat	29 august 1526 (20 de ani) Mohács, Ungaria
Înmormântat	Catedrala din Székesfehérvár[*]​
Cauza decesului	moarte accidentală[*]​ (înec)
Părinți	Vladislav al II-lea al Ungariei Ana de Fois-Candala
Frați și surori	Anna de Boemia și Ungaria
Căsătorit cu	Maria de Habsburg
Copii	Wass János[*][[Wass János (illegitimate Son of Louis II Jagiellon, King of Hungary)|​]]
Ocupație	politician monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	margraf rege[*]​
Familie nobiliară	Casa Iagello
Domnie
Domnie	1516 – 1526
Încoronare	4 iunie 1508 Székesfehérvár
Predecesor	Vladislav al II-lea al Ungariei
Succesor	Ioan I Zápolya Ferdinand I
Modifică date / text

Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei (n. 1 iulie 1506, Buda, Regatul Ungariei – d. 29 august 1526, Mohács, comitatul Baranya, Ungaria) a fost un rege al Ungariei și al Boemiei. A fost ultimul rege din dinastia Iagello, căzut la vârsta de 20 de ani pe câmpul de luptă de la Mohács, după care turcii victorioși au ocupat centrul statului ungar de atunci (Bazinul Panonic), administrându-l ca raia turcească, timp de aproximativ 150 de ani.

La nașterea sa prematură la Buda, la 1 iulie 1506, medicii de la curte l-au ținut în viață ucigând animale și învelindu-l în carcasele lor calde ca un incubator primitiv.^[1] A fost singurul fiu al lui Vladislaus al II-lea Jagiellon și al celei de-a treia soții a lui, Ana de Foix-Candale.^[2]

Vladislau al II-lea a făcut demersuri pentru a asigura o succesiune lină prin aranjarea ca băiatul să fie încoronat în propria viață; încoronarea lui Ludovic ca rege al Ungariei a avut loc la 4 iunie 1508 în Bazilica Székesfehérvár, iar încoronarea sa ca rege al Boemiei a avut loc la 11 martie 1509 în Catedrala Sf. Vitus din Praga.

În 1515, Ludovic al II-lea a fost căsătorit cu Maria a Austriei, nepoata împăratului Maximilian I, conform prevederilor Primului Congres de la Viena din 1515. Sora sa Ana a fost căsătorită cu fratele Mariei, Ferdinand, pe atunci guvernator în numele fratelui său Carol al V-lea și mai târziu, împăratul Ferdinand I. În cea mai mare parte a domniei sale, a fost marioneta magnaților și a fost ținut într-o astfel de sărăcie, încât a fost adesea obligat să-și amaneteze bijuteriile pentru a obține suficientă hrană și îmbrăcăminte. Gardienii săi, cardinalul Tamás Bakócz și contele George Brandenburg-Ansbach, l-au neglijat rușinos, au risipit veniturile regale și au distras întregul regat cu nesfârșitele lor disensiuni. Lucrurile s-au înrăutățit și la moartea cardinalului Bakócz, când magnații István Báthory, John Zápolya și István Werbőczy s-au luptat cu furie între ei și au folosit dietele ca instrumente.^[3]