Hiperglicemie
Specialitate	endocrinologie
Clasificare și resurse externe
ICD-9	790.29
ICD-11
ICD-9-CM	790.6[1]
DiseasesDB	6234
MedlinePlus	007228
MeSH ID	D006943[1]
Modifică date / text

Hiperglicemia este o stare trecătoare sau de lungă durată, caracterizată prin creșterea glicemiei peste valorile normale, mai exact prin creșterea nivelurilor de glucoză aflată în circulația sistemică.

Sunt considerate hiperglicemie valorile glicemice à jeun (pe nemâncate) care depășesc nivelul de 120 mg/dl (= g/L) (sau, în sistem internațional 6,7 mmol/L) glucoză în sânge. Aceste valori mai mari de 120 mg sunt cele care atestă medicului că pacientul are diabet.

Un diabetic resimte hiperglicemia cronică (hiperglicemia acută nu poate fi detectată de pacient decât prin test) prin anumite stări fizice, cele mai comune fiind:

• gura uscată și nevoia acută de apă, urinatul des, chiar nocturn, de la 3-4 ori în sus pe noapte,
• scăderea în greutate fără motiv în condițiile în care glicemia nu este scăzută un timp îndelungat,
• tulburări vizuale,
• stările de vomă,
• durerile în capul pieptului,
• arsurile stomacale
• o stare în general alterată.

Hiperglicemia este cauzată, în mare parte, de diabet zaharat și de alte afecțiuni de cauză endocrină (precum rezistența insulinică și afectarea tiroidelor, glandelor suprarenale, pancreasului sau a glandei pituitare). Totuși, mai poate fi indusă de: infecții, sepsis, encefalită, tumori cerebrale, hemoragii cerebrale, meningită, convulsii și ca urmare a unor intervenții chirurgicale prelungite/majore.^[2]