Haskalá (în ebraică: השכלה, însemnând literal - înțelepciune, educatie, erudiție) numită adesea Iluminismul evreiesc a fost o mișcare intelectuală în rândurile evreilor din Europa Centrală și de Est, care a avut o anumită influență și asupra evreilor din vestul Europei și din Orientul musulman. Începuturile ei s-au definit în anii 1770, iar ultima ei etapă s-a sfârșit în jurul anului 1881, odată cu ascensiunea naționalismului evreiesc. Haskala a avut două obiective complementare:reînnoirea culturală și morală a poporului evreu ca entitate separată, cultivând folosirea și adaptarea limbii ebraice biblice și a publicațiilor tipărite în această limbă în viața de zi de zi, de asemenea integrarea evreilor în societatea înconjurătoare. Adepții Haskalei, denumiți maskilim, au promovat aculturația - studiul culturii popoarelor lângă care au trăit evreii, inclusiv al limbii dominante în stat, și adoptarea valorilor moderne. În același timp, au încurajat productivitatea economică și însușirea unor noi meserii utile. Haskala a promovat raționalismul, liberalismul, libertatea de gândire și curiozitatea științifică, fiind percepută ca o varianta evreiască a Epocii Luminilor. Mișcarea a cuprins un spectru larg de curente, de la moderate, care tindeau spre un compromis maxim, la radicale, care urmăreau schimbări de mare anvergură. Prin diversele schimbări pe care le-a implicat, Haskala a contribuit un rol însemnat, chiar dacă limitat, în modernizarea evreilor din Europa Centrală și de Est. Masikilimii au propovăduit și aplicat reforme comunale, educaționale și culturale atât în sfera publică, cât și în cea privată. Ea s-a găsit într-un conflict acerb atât cu elita rabinică tradiționalistă sau ortodoxă și ultraortodoxă, atât cea a hasidismului, cât si a ortodocșilor mitnagdimi, care incercau să prezerveze intacte vechile valori și norme iudaice, cât și cu asimilaționiștii care doreau eliminarea sau minimalizarea identității colective evreiești.

Acest articol este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.