Seria Istoria Greciei
Civilizația egeeană	înainte de 1600 î.Hr.
Grecia miceniană	cca. 1600–1200 î.Hr.
Secolele întunecate grecești	cca. 1200–800 î.Hr.
Grecia antică	800–323 î.Hr.
Grecia elenistică	323 î.Hr.–146 î.Hr.
Grecia romană	146 î.Hr.–330
Imperiul Bizantin	330–1453
Frankokratia	1204–sec. XVII
Grecia otomană	1453–1822
Grecia modernă	după 1822
Subiecte
Istoria economică	Istoria politică
Istoria militară	Istoria socială
Literatura greacă	Nume ale grecilor

Grecia romană este o perioadă din istoria Greciei (a Greciei propriu-zise, spre deosebire de alte centre ale elenismului din lumea romană), care a urmat victoriei romane asupra Corintenilor în Bătălia de la Corint din 146 î.Hr.. Grecia a fost provincie romană până la restabilirea orașului Bizanțului și numirea orașului de către împăratul Constantin în calitate de capitală a Imperiului Roman (ca Nova Roma, mai târziu Constantinopol) în anul 330 AD.

Peninsula greacă a ajuns sub stăpânire romană în 146 î.Hr., Macedonia fiind o provincie romană, în timp ce sudul Greciei era sub supravegherea prefectului Macedoniei. Cu toate acestea, unele cetăți grecești au reușit să-și mențină o independență parțială și să evite impozitarea. Insulele din Marea Egee au fost adăugate la acest teritoriu în 133 î.Hr.. Atena și alte orașe grecești s-au revoltat în 88 î.Hr., iar peninsula a fost zdrobită de generalul roman Sulla. Războaiele civile romane au devastat țara și mai mult până când Augustus a organizat peninsula ca provincia Achaia în 27 î.Hr..

Grecia a fost provincia cheie din estul Imperiului Roman, așa cum cultura romană a fost mult timp, de fapt, greco-romană. Limba greacă a servit ca o lingua franca în Est și în Italia, și mulți intelectuali greci, cum ar fi Galen au realizat cea mai mare parte din lucrările lor la Roma.