Ezoterismul (în greacă εσωτερικος = din interior) este un concept filosofic-religios prin care se desemnează cunoștințe și învățături obținute prin percepția unor fenomene spirituale, accesibilă numai inițiaților, în opoziție cu cunoașterea exoterică, accesibilă tuturor oamenilor. Curentele spirituale ce se declară ezoterice sunt de o mare diversitate și cu credințe variate, de la cele bazate pe învățături orientale la forme de ezoterism creștin.

„Un esoterism este o învățătură ocultă, doctrină sau teorie, tehnică sau procedeu, de expresie simbolică, de ordin metafizic, cu intenție inițiatică. Druidismul, Companionajul, alchimia sunt esoterisme. Pentru René Guénon, «esoterismul este esențialmente altceva decât religia, și nu partea interioară a unei religii ca atare». Pentru C. I. Lewis, «Platon, ca și Pitagora, avea opinii exoterice și esoterice»” (Pierre Riffard, Dicționarul esoterismului, București : 1998, 105.).

• Mircea Eliade, Occultism, witchcraft and cultural fashions. Essays in comparative religions, Chicago / London: University of Chicago Press, 1976, 148 p. [1] ; Occultisme, sorcellerie et modes culturelles, traduction de l'anglais par Jean Malaquais, Paris: Gallimard, coll. “Les Essais”, 1978, 182 p.
• Antoine Faivre, Access to Western Esotericism (1986), Albany: State University of New York Press (“SUNY Séries in Western Esoteric Traditions”), 1994, X-369 p. [2]
• Luis Matos, « Meritul lui René Guénon si Orientul Ortodox », in Oriens, Studii traditionale, Niome si Rostiri René Guénon, Oradea: Editura Aion, 2006.
• Pierre Riffard, Dicționarul esoterismului (1983), București: Editura Nemira, colectie “Dictionarele Nemira”, 1998, 349 pagini.

• Transurfing

• 13 questions to Wouter Hanegraaff pe YouTube