Eduard Martirul
Rege al Angliei
Date personale
Născut	963 d.Hr.[1]
Decedat	18 martie 978 d.Hr. (15 ani) Dorset, Anglia
Înmormântat	Dorset Wareham (anii 970 d.Hr.) Shaftesbury Abbey[*][[Shaftesbury Abbey (abbey in Dorset, England (888–1539))|​]] (18 februarie 979 d.Hr.–secolul al XVI-lea) Woking (1931–1984) Church of St Edward the Martyr, Brookwood[*][[Church of St Edward the Martyr, Brookwood (church in Brookwood, Surrey, UK)|​]] (septembrie 1984)
Cauza decesului	omor (omor cu premeditare[*]​)
Părinți	Edgar al Angliei Æthelflæd sau Wulfthryth
Frați și surori	Edith de Wilton[*]​ Ethelred al II-lea cel Șovăielnic
Religie	catolicism
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Wessex
Domnie
Domnie	8 iulie 975 – 18 martie 978
Predecesor	Edgar al Angliei
Succesor	Ethelred al II-lea al Angliei
Modifică date / text

Eduard Martirul (n. 963 d.Hr.^[1] – d. 18 martie 978 d.Hr., Purbeck Hills^⁠(d), Anglia, Regatul Unit) a fost regele Angliei din 975 până la moartea sa în 978. Eduard a fost fiul cel mare al regelui Edgar, dar nu a fost recunoscut ca moștenitor al tatălui său. La moartea lui Edgar, conducerea Angliei a fost contestată, cu unele susțineri pentru Eduard pentru a-l sprijini să fie rege și alte susțineri pentru fratele său vitreg mai mic, Ethelred, care era recunoscut ca fiul legitim al lui Edgar. Eduard a fost ales rege și a fost încoronat de către principalii susținători ai săi: arhiepiscopul Dunstan și Oswald de Worcester.

Atunci când marii nobili ai regatului, Ælfhere și Æthelwine, s-au certat, războiul aproape izbucnise. În așa numita reacție anti-monastică, nobilii au profitat de slăbiciunea lui Eduard pentru a-l deposeda de mănăstirile benedictine de pe terenurile și proprietățile lor, precum și de alte domenii pe care regele Edgar le acordase vasalilor săi.

Scurta domnie a lui Eduard a luat sfârșit atunci când a fost asasinat la Castelul Corfe în circumstanțe incerte. Trupul său a fost înmormântat cu mare ceremonie la Abația Shaftesbury la începutul anului 980. În 1001 rămășițele sale au fost mutate într-un loc mai important în mănăstire, probabil, cu binecuvântarea fratelui său vitreg, regele Ethelred. Eduard a fost socotit ca sfânt și canonizat.

• Fisher, D. J. V. (1952), "The Anti-Monastic Reaction in the Reign of Edward the Martyr", Cambridge Historical Journal (Cambridge: Cambridge University Press) 10 (3): 254–270, JSTOR 3021114
• Dales, Douglas J. (1988), Dunstan: Saint and Statesman, Cambridge: Lutterworth Press, ISBN 0-7188-2704-X
• Fell, Christine (1971), Edward, King and Martyr, Leeds Texts and Monographs, Leeds: University of Leeds School of English, ISBN 0-902296-07-8
• Hart, Cyril (2004), "Edward [St Edward called Edward the Martyr] (c. 962–978)", Oxford Dictionary of National Biography 17, Oxford: Oxford University Press, pp. 783–785, retrieved 2008-05-14
• Higham, Nick (1997), The Death of Anglo-Saxon England, Stroud: Sutton, ISBN 0-7509-2469-1
• John, Eric (1996), Reassessing Anglo-Saxon England, Manchester: Manchester University Press, ISBN 0-7190-4867-2
• Loyn, H. R. (2000), The English Church, 940-1154, Upper Saddle River, NJ: Pearson Education, ISBN 0-582-30303-6
• Miller, Sean (1999), "Edgar", in Lapidge, Michael, The Blackwell Encyclopedia of Anglo-Saxon England, Oxford: Blackwell, pp. 158–159, ISBN 0-631-22492-0
• Ridyard, Susan J. (1988), The Royal Saints of Anglo-Saxon England: A Study of West Saxon and East Anglian Cults, Cambridge Studies in Medieval Life and Thought, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0-521-30772-4