Constantin Erbiceanu
Istoricul Constantin Erbiceanu
Date personale
Născut	5 august 1838 Erbiceni, Iași, Principatul Moldovei
Decedat	21 martie 1913, (75 de ani) București, Regatul României
Părinți	Preotul Ioan Ionescu
Căsătorit cu	Aglaia Negrescu
Copii	Pianista Constanța Erbiceanu
Cetățenie	România
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	elenist, istoric și teolog
Activitate
Educație	1. Facultatea de Teologie din Iași 2. Facultatea de Teologie și Litere din Atena
Alma mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Organizație	Universitatea din București
Cunoscut pentru	Decan al Facultății de Teologie din București
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text

Constantin Erbiceanu (n. 5 august 1838, Erbiceni, Iași – d. 21 martie 1913, București) a fost un autor, elenist, istoric și teolog român, membru titular (din 1899) al Academiei Române.

Numele său de familie originar a fost Ionescu, fiind fiul preotului Ioan Ionescu din satul Erbiceni. De la numele satului natal și-a luat ulterior numele sub care este cunoscut.

Studiile le-a făcut la Seminarul Socola (1858) și apoi la Facultatea de Teologie din Iași (1864), a ajuns bursier la Facultatea de Teologie și Litere din Atena, pentru specializarea în limba greacă și în teologie(1865-1868), unde a obținut doctoratul în teologie.^[1]

Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. Astfel, a predat istorie universală bisericească și de drept canonic la Seminarul Socola (1868-1886). Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din București și limba elină la Facultatea de Litere din București (1886-1892). În martie 1895 a fost ales decan al Facultății de Teologie din București. A mai fost director al tipografiei cărților bisericești dar și redactor la revista Biserica ortodoxă română.^[1]

Prin studiul manuscriselor grecești și editarea documentelor, Constantin Erbiceanu a avut un rol de deschizător de drumuri în studierea epocii fanariote și a istoriei bisericești din Țările Române.^[2]

A fost membru al societății culturale Junimea, membru al societăților savante de la Constantinopol, Hellenikos Philologikos Syllogos (din 1866) și Hetairia Mesaionikon Spoudon (din 1889). În 1890 devine membru corespondent al Academiei Române iar din 1899 a fost ales membru titular.^[3]

Pianista Constanța Erbiceanu a fost fiica academicianului Constantin Erbiceanu.

• Istoricul Seminarului Veniamin din mănăstirea Socola, Iași, 1885, 136 p.
• Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă, Tipografia Cărților Bisericesci, 1888 (reeditare: Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă, Editura Cronicar, București, 2003, ISBN: 9738585457)
• Istoria mitropoliei Moldovei și Sucevei și a catedralei mitropolitane din Iași urmată de o serie de documente, de facsimile și de portrete privitoare la istoria națională și bisericească a românilor, București, 1888.
• Ulfila, viața și activitatea lui sau starea creștinismului în Dacia Traiană și Aureliană în sec. al IV-lea, București, 1898

Ulfila: viața și doctrina lui, ed. a 2-a revizuită, Editura Enciclopedică, București, 2013. ISBN: 978-973-45-0443-5

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – E
• Constantin Erbiceanu (biografie)
• Constantin Erbiceanu - Profesor de teologie, istoric (nehirotonit) Arhivat în 14 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• Centenarul teologului Constantin Erbiceanu Arhivat în 20 august 2013, la Wayback Machine., 23 martie 2013, Arhim. Mihail Daniliuc, Ziarul Lumina
• Constantin Erbiceanu, teologul și omul de cultură^{[nefuncțională]}, 14 iulie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina