Mănăstirile reprezintă cea mai importantă categorie a monumentelor ce au supreviețuit intemperiilor vremurilor, multe dintre ele fiind adevărate oglinzi ale epocilor trecute. În jurul mănăstirilor s-a dezvoltat atât viața religioasă a comunității cât și cultura națiunii. Ele mai pot ilustra și o dimensiune militară, multe dintre ele fiind adevărate cetăți și jucând un rol activ în sistemul defensiv al țării având în vedere restricțiile impuse de dominația otomană mai ales după mijlocul secolului al XVI-lea.

Mănăstirile și schiturile construite și întreținute de voievozi și boieri, înzestrate cu un bogat patrimoniu și importante privilegii, sunt depozitare ale unui bogat tezaur de cultură și civilizație românească, o parte dintre acestea conservându-l de-a lungul veacurilor. Mesajul istoric transpare din picturile murale, din pomelnicele străvechi păstrate, obiectele de cult, cărțile tipărite, monumentele funerare și și inscripțiile în piatră conservate dar și din glorificarea victoriilor voievozilor care le-au clădit, o parte a acestor monumente reprezentând un gest de mulțumire adus lui Dumnezeu pentru ajutorul în lupte.

Cunoașterea și valorificarea acestui important patrimoniu național este necesară oricărui cercetător al istoriei și culturii acestei țări.