Canibalismul (din spaniolă canibal = mâncător de oameni) sau antropofagia (în greacă ánthropophágia; ánthropos = om; phágein = a mânca) era în trecut consumarea de către unele popoare și triburi a cărnii de om, determinată de insuficiența produselor alimentare sau de unele credințe religioase. Canibalismul dispare odată cu domesticirea animalelor sălbatice. Rămășite ale antropofagiei au fost observate în secolul XIX la unele popoare din Africa și din insulele Oceanului Indian și Oceanului Pacific^[1].

Se disting două tipuri de canibalism:

• endocanibalism - când se mănâncă membri ai propriului grup uman (familie, trib).
• exocanibalism - când se mănâncă membri ai altor grupuri umane.

Ca motivații, studiile au arătat că actul de canibalism este săvârșit sub trei tipuri de justificări:

• ritual sau religios
• de supraviețuire (apare la scară largă mai ales în situațiile de foamete acută, dar și în unele situații limită în care sunt implicate doar câteva persoane)
• criminal (în general practicat de persoane cu minți bolnave)

Canibalismul este foarte răspândit printre animale.^[2]

• Filozoful crud: o istorie a canibalismului, Cătălin Avramescu, Editura Humanitas, 2003
• Canibalismul a fost tolerat în Europa până la începutul secolului trecut, 10 mai 2012, Gândul

• Din trecutul întunecat al medicinei – canibalismul ca terapie, 8 noiembrie 2011, Descoperă
• De cand se mananca oamenii intre ei? Arhivat în 23 februarie 2012, la Wayback Machine., 3 august 2011, Revista Magazin
• Sfântul Apostol Andrei în Sciția Mică Arhivat în 2 septembrie 2014, la Wayback Machine., 30 noiembrie 2011, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe I. Drăgulin, Ziarul Lumina
• A găsit sau nu Columb canibali în America?, 25 octombrie 2013, Adevărul - articol Historia Arhivat în 7 ianuarie 2014, la Wayback Machine.