Biban
Biban galben
Clasificare științifică
Supradomeniu	Biota
Supraregn	Eukaryota
Regn	Animalia
Subregn	Eumetazoa
Încrengătură	Chordata
Subîncrengătură	Vertebrata
Infraîncrengătură	Gnathostomata
Supraclasă	Actinopterygii
Clasă	Actinopteri
Subclasă	Neopterygii
Infraclasă	Teleostei
Supracohortă	Clupeocephala
Cohortă	Euteleosteomorpha
Subcohortă	Neoteleostei
Infracohortă	Eurypterygia
Diviziune	Acanthopterygii
Subdiviziune	Percomorphaceae
Serie	Eupercaria
Ordin	Perciformes
Subordin	Percoidei
Secțiune	Ctenosquamata
Subsecțiune	Acanthomorphata
Suprafamilie	Percoidea
Familie	Percidae
Gen
Perca[1]
L., 1758
Modifică date / text

Bibanul (lat. Perca fluviatilis), popular: costrăș, bondroș, ghiban este numele dat speciilor din genul Perca, grup de pești gregari răpitori de apă dulce, răspândiți nativ în Europa (exceptând Spania, Italia, Grecia) și Asia. A fost introdus în Australia, Noua Zeelandă și Africa de Sud. Există și o specie nord-americană, Perca flavescens, și una asiatică, Perca schrenkii.

Este un pește argintiu-verzui, iar pe flancuri de obicei se pot observa 5-9 dungi verticale negre, cu o pereche de înotătoare ventrale, una anală și caudală roșii, o pereche de înotătoare pectorale cenușii și cu două înotătoare dorsale, cu țepi, pe prima înotătoare dorsală poate fi observată o pată de culoare neagră. Lungimea maximă cunoscută este peste 60 de cm. În medie, bibanii cântăresc 200-500 g, deși valoarea maximă cunoscută este de 4.8 kg (neconfirmată)^[2]. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi. Durata de viață poate ajunge până la 22 ani.

Trăiește în apele interne dulcicole eutrofe (lacuri, lacuri de acumulare, râuri, bazine artificiale). Concentrația optimă a cantității de oxigen dizolvat în apă la care bibanul viețuiește este cuprinsă în intervalul 4,4-7,0 mgO₂/l. Se reproduce începând cu luna martie la o temepratură a apei de 7-8 °C până în lunile mai-iunie. Depunerea icrelor are loc pe substratul vegetal din anul precedent. Durata perioadei embrionare la o temperatură de 16-20 °C durează 5 zile, iar la 11-12 °C până la 18 zile. Numărul icrelor depuse poate fi de 12-300 mii, iar diametrul lor este de 2-2,5 mm. Sacul embrionar al larvelor se resoarbe în 3-4 zile după eclozare. larvele se hrănesc cu zooplancton. În unele regiuni acvatice la finele primului an de viață, bibanul începe să se hrănească cu alți pești mici, devenind răpitor. Bibanii maturi în unele bazine acvatice se hrănesc cu zooplancton, larvele chironomidelor și alte nevertebrate. În timpul reproducerii se poate hrăni cu icrele altor specii de pești. Maturizarea sexuală are loc în perioada 3-5 ani.

Unele cercetări în condiții de laborator ale cercetătorilor ruși au observat că bibanul traumează mai mulți pești de alte specii decât consumă. Este foarte apreciat de pescarii sportivi. Carnea este albă, moale, fără oase. Este considerat peștele național al Finlandei.

• World Conservation Monitoring Centre (1996). 2006. IUCN Red List of Threatened Species. IUCN 2006. www.iucnredlist.org. Accesat 12 May 2006.
• Perca fluviatilis (TSN 168470). Integrated Taxonomic Information System. Accesat la 6 June 2006.
• Fishbase.org - European perch
• Bibanul. Localizare, areal, tehnica, momeli si echipamente de pescuit Arhivat în 16 mai 2015, la Wayback Machine.

• Redfin Perch - Perca fluviatilis
• Perch details
• Cross-breeding of Yellow and European perch

• 
  Bibani tineri
• 
  Banc de bibani
• 
  Biban mărime medie
• 
  Scheletul bibanului
• 
  Biban la grătar