Arhiepiscopia de Ohrida
Poziție geografică
Statistici
Viața bisericească
Înființare	1019
Desființare	1767
Conducere
Modifică date / text

Biserica Sf. Sofia^⁠(d), prima catedrală a Arhiepiscopiei de Ohrida (sus). Biserica Sfinții Clement și Pantelimon^⁠(d) (jos). Ambele biserici istorice se află în Ohrida.

Arhiepiscopia de Ohrida, numită inițial Arhiepiscopia Iustinianei Prima și a întregii Bulgarii, este numele Bisericii Ortodoxe Autocefale Bulgare subordonată Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în ținuturile bulgare cucerite de Imperiul Bizantin în 1018. Această biserică este succesorul legal al Patriarhiei bulgare retrogradate.^{[necesită citare]}

Biserica a fost înființată imediat în anul cuceririi țărilor bulgare de către Bizanț printr-un decret imperial al împăratului Vasile al II-lea și a fost închisă necanonic cu iradierea sultanului^{[necesită citare]} în 1767 la insistențele Patriarhului fanariot grec al Constantinopolului Samuil Hațeri. Episcopia ecleziastică de la Ohrida este atașată celei a Patriarhiei Constantinopolului.

De la Unirea Florentină și până la începutul secolului al XVI-lea, odată cu ascensiunea Mănăstirii Curtea de Argeș, Mitropolia Ungrovlahiei și Mitropolia Moldovei se aflau în eparhia Arhiepiscopiei Ohridei. În practică, autoritatea spirituală a Ohridei asupra celor două eparhii nu a fost contestată până la începutul domniei fanariote.^[1]

• Nicodim de la Tismana
• Mitropolitul Damian
• Teoctist I al Moldovei
• Visarion Sarai
• Sofronie de la Cioara