Pisanello
Date personale
Născut	1395[1][2][3][4][5] Pisa, Republica Pisa[6]
Decedat	1455 (60 de ani)[7][1][8][9][10] Roma, Statele Papale[11]
Ocupație	pictor sculptor miniator[*]​ medalist desenator[*]​
Limbi vorbite	limba italiană[1]
Activitate
Domeniu artistic	pictură[1]
Profesor pentru	Taddeo Crivelli[*][[Taddeo Crivelli (Italian painter of illuminated manuscripts)|​]]
Mișcare artistică	Veronese school[*][[Veronese school |​]], Renașterea
Opere importante	Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul, Viziunea Sfântului Eustațiu, San Giorgio e la principessa[*][[San Giorgio e la principessa (Fresco di Antonio Pisanello in the Pellegrini Chapel in church Sant'Anastasia in Verona)|​]]
Modifică date / text

Pisanello, cu numele real Antonio di Puccio Pisano (sau Antonio di Puccio da Cereto)^[12], (n. 1395, Pisa, Republica Pisa – d. 1455, Roma, Statele Papale) a fost un pictor, creator de medalii și miniaturist din Renașterea italiană și din Quattrocento, ultimul reprezentant al stilului gotic internațional.

• Fecioara în umilință, numită și Madona cu prepelița, Muzeul Castelvecchio, Verona.
• Bunavestire, monumentul Brenzoni, Biserica San Fermo Maggiore, Verona.
• Viziunea Sfântului Eustațiu (pe la 1435), tempera pe lemn, 55 x 65 cm, National Gallery, Londra.
• Sfântul Gheoghe și prințesa, (cca. 1436 - 1438), frescă transpusă pe pânză, Verona; la origine în capela Pelligrini din biserica Sant'Anastasia, astăzi în capela Giusti din aceeași biserică.
• Portretul unei prințese d'Este, Muzeul Luvru, Paris.
• Portretul lui Lionel d'Este (1441 ?), tempera pe lemn, 28 x 19 cm, Academia Carrara, Bergamo.
• Ispitirea Sfântului Anton (tabloul este uneori menționat sub un alt titul: Fecioara cu Pruncul, cu Sfântul Anton și Sfântul Gheorghe) (pe la anul 1445), tempera pe lemn, 47 x 29 cm, National Gallery, Londra.

Pisanello a fost unul dintre cei mai mari medaliști ai tuturor timpurilor, poate cel mai mare, după cum mărturisesc istoricii artei, printre care Federico Zeri ^[13][14]. Pisanello a fost primul care a reinventat genul de medalie pe care îl cunoaștem astăzi.^[15]. Artistul a fost foarte solicitat de către curțile italiene, creând vreo douăzeci de medalii. A început cu crearea celebrei medalii a lui Ioan al VIII-lea Paleologul (1438), restabilind tradiția așezării unor efigii ale unor persoane în viață, ca și pe monedele romane:

• Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul, creată de Pisanello, în 1438
• Medalia lui Gianfrancesco I Gonzaga, în 1439-1440
• Medalia lui Niccolò Piccinino, în 1439-1440
• Medalia lui Filippo Maria Visconti, în anul 1441
• Medalia lui Francesco Sforza, cam în anul 1442
• Prima medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, în anul 1445
• A doua medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta, în anul 1445
• Medalia lui Ludovico al III-lea Gonzaga, în anul 1447
• Medalia lui Vittorino da Feltre, prin anul 1447
• Medalia Ceciliei Gonzaga: Inocența și Unicornul, în peisaj nocturn, realizată de Pisanello, în anul 1447
• Medalia lui Belloto Cumano, în anul 1447
• Prima medalie a lui Alfonso al V-lea al Aragonului (1449)
• A doua medalie a lui Alfonso al V-lea al Aragonului (1449)
• A treia medalie a lui Alfonso al V-lea al Aragonului (1449)
• Medalia lui Inigo d'Avalos (1449)

• 
  Madonna di Palazzo Venezia (se pare că este cea dintâi pictură a lui Pisanello)
• 
  Madona cu prepelița, Muzeul Castelvecchio, Verona
• 
  Portretul lui Lionello d'Este, Academia Carrara, Bergamo
• 
  Viziunea Sfântului Eustațiu (1435), tempera pe lemn, 55 x 65 cm, National Gallery, Londra
• 
  Sfântul Gheorghe și Prințesa (cca. 1436 - 1438), frescă din Biserica Sant'Anastasia din Verona
• 
  Sfântul Gheorghe și Prințesa, (detaliu, calul)
• 
  Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul, creată de Pisanello, în 1438 (avers)
• 
  Medalia Ioan al VIII-lea Paleologul (revers)
• 
  Medalia Ceciliei Gonzaga: Inocența și unicornul, în peisaj nocturn realizată de Pisanello, în anul 1447; OPVS PISAN I•PICT ORIS •M CCCC XLVII

• Hugh Chisholm, ed (1911). Encyclopædia Britannica (eleventh ed.). Cambridge University Press.
• George Martin Richter, (August 1929). „Pisanello Studies I”. Burlington Magazine for Connoisseurs 55 (317): 58–61+64–66.
• E. Benezit, Dictionnaire des Peintres, Sculpteurs, Dessinateurs et Graveurs - Librairie Gründ, Paris, 1976; ISBN 2-7000-0156-7
• J. Turner, Grove Dictionary of Art, Oxford University Press, USA; new edition (2 ianuarie 1996); ISBN 0-19-517068-7
• G. Callan, A Renaissance Depicture of Nature: Pisanello at the National Gallery; The Art Book, Volume 9, Number 3, June 2002, pp. 7–9(3); Blackwell Publishing
• Raffaello Brenzoni, Pisanello, Pittore - exhibition catalog Florence, 1953
• Joseph Gill, Personalities of the Council of Florence and Other Essays. Oxford University Press (Oxford, 1964).
• Giorgio Vasari; Adolfo Venturi, Gentile da Fabriano e il Pisanello, Firenze, 1896.
• George Francis Hill, Pisanello, London, 1905.
• Adolfo Venturi, Pisanello, Roma, 1939.
• Bernhard Dagenhart, Pisanello, Viena, 1941.
• Raffaello Brenzoni, Pisanello, Firenze, Olschki, 1952.
• Luigi Coletti, Pisanello, Milano, 1953.
• Renzo Chiarelli, Pisanello, Milano, 1958.
• L. Magagnato (a cura di), Da Altichiero a Pisanello, catalogo della mostra a Verona 1958, Verona, Neri Pozza, 1958. ISBN 978-88-7305-053-7
• Maria Fossi Todorow, I disegni del Pisanello e della sua cerchia, Olschki, 1966. ISBN 978-88-222-1660-1
• AA.VV., L'opera completa di Pisanello, Milano, Rizzoli, 1966. ISBN 978-88-17-24382-7
• Marcello Castrichini, Pisanello. Restauri ed interpretazioni, Ediart, 1996. ISBN 978-88-85311-29-9
• Federico Zeri, Un velo di silenzio, Rizzoli, 1999. ISBN 978-88-17-10059-5

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Pisanello

• Zeno.org Meine Bibliothek: Antonio Pisanello