Înălțarea Domnului
Data	Paștele + 39 de zile[*]​[1]
Modifică date / text

Evenimentele din
Viața lui Isus în conformitate cu Evangheliile
Copilul Hristos⁠(d) Buna Vestire Vizitarea Sfintei Fecioare Nașterea Nașterea din fecioară⁠(d) Adorarea păstorilor⁠(d) Circumcizia Întâmpinarea Adorarea Magilor⁠(d) Fuga în Egipt⁠(d) Uciderea pruncilor Întoarcerea familiei lui Isus la Nazaret Găsirea în Templu⁠(d)
Misiunea Botezul Ispitirea Chemarea celor doisprezece⁠(d) apostoli Predica de pe munte / câmpie⁠(d) Fericirile⁠(d) Tatăl nostru Minunile Pildele⁠(d) Respingerea⁠(d) Schimbarea la față
Patimile Intrarea triumfală în Ierusalim Curățarea templului⁠(d) Profeția celei de-A Doua Veniri Ungerea⁠(d) Cina cea de Taină Cuvântarea de despărțire⁠(d) Promisiunea mângâierii⁠(d) Agonia din grădina Getsemaní⁠(d) Sărutul lui Iuda⁠(d) Arestarea⁠(d) Judecata Batjocorirea⁠(d) Judecata lui Irod⁠(d) Judecata lui Pilat⁠(d) Biciuirea⁠(d) Coroana de spini Drumul Crucii Răstignirea Coborârea de pe Cruce⁠(d) Înmormântarea⁠(d) Coborârea lui Hristos în iad
Învierea Mormântul gol⁠(d) Apariții post-înviere⁠(d) Noli me tangere|Noli me tangere|Noli me tangere⁠(d) Drumul către Emaus Marea însărcinare Înălțarea Domnului
În restul Noului Testament Drumul către Damasc Viziunea lui Ioan
Portale: Creștinism Biblia  Carte:Viața lui Isus
v d m

Înălțarea Domnului este o mare sărbătoare creștină, care comemorează înălțarea la cer a lui Iisus Hristos, la 40 de zile după Învierea Domnului.

Potrivit Faptele Apostolilor 1:1-1:11, Isus, după Înviere, S-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care S-a înălțat la cer, de față cu ei.

„Domnul Iisus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16, 19). Trupul lui Hristos a fost glorificat din momentul Învierii sale, după cum o dovedesc însușirile noi și supranaturale de care Trupul său se bucură de acum înainte în permanență. Dar în timpul celor patruzeci de zile în care va mânca în mod familiar cu ucenicii săi și îi va învăța despre Împărăție, slava lui rămâne învăluită sub trăsăturile unei umanități obișnuite. Ultima apariție a lui Isus se sfârșește prin intrarea ireversibilă a umanității sale în gloria dumnezeiască simbolizată de norul și cerul în care șade de acum înainte de-a dreapta lui Dumnezeu. În mod cu totul excepțional și unic, El i se va arăta lui Paul „ca unuia născut înainte de vreme” (1 Cor 15, 8) într-o ultimă apariție care îl instituie pe acesta apostol.

Caracterul voalat din acest timp al gloriei Celui Înviat transpare în cuvântul lui tainic către Maria Magdalena: „Încă nu m-am suit la Tatăl meu. Mergi la frații mei și spune-le: mă sui la Tatăl meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru” (In 20, 17). Aceasta indică o diferență de manifestare între slava lui Hristos cel înviat și cea a lui Hristos preamărit de-a dreapta Tatălui. Evenimentul, în același timp istoric și transcendent, al Înălțării marchează trecerea de la una la cealaltă.

De acum înainte, Hristos șade de-a dreapta Tatălui. Sfântul Ioan Damaschinul spune: „Prin dreapta Tatălui înțelegem slava și cinstea dumnezeirii în care Cel care exista ca Fiu al lui Dumnezeu mai înainte de toți vecii ca Dumnezeu și consubstanțial Tatălui s-a așezat cu trupul după ce s-a întrupat și după ce trupul lui a fost preaslăvit”.^[2]

Șederea de-a dreapta Tatălui semnifică inaugurarea domniei lui Mesia, împlinirea viziunii profetului Daniel despre Fiul Omului: „Și lui i s-au dat stăpânirea, slava și împărăția, și toate popoarele, neamurile și limbile îi slujeau lui. Stăpânirea lui este veșnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăția lui nu va fi nimicită niciodată” (Dan 7, 14). Din acel moment, apostolii au devenit martorii „Împărăției care nu va avea sfârșit”^[3]

Semnificația Înălțării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât ca expresie a preamăririi cerești a lui Hristos care, ridicat prin Înviere la dreapta lui Dumnezeu, domnește ca Rege. Învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit și aleșilor săi. La izbânda lui ia partea întreaga natură umană (cf. Ef 2, 4-6). Spiritualitatea Înălțării se întemeiază pe speranță. Creștinii privesc la casa cerească ce-i așteaptă, trăind încă pe pământ în realitatea lumii noi în care domnește Hristos.

Rezumate în trei puncte, pentru creștini Înălțarea semnifică:

1. Înălțarea lui Hristos marchează intrarea definitivă a umanității lui Isus în domeniul ceresc al lui Dumnezeu, de unde va veni iarăși, dar care până atunci îl ascunde privirilor oamenilor.
2. Isus Hristos, Capul Bisericii, merge înaintea noastră în Împărăția glorioasă a Tatălui, pentru ca noi, mădularele Trupului său, să trăim în speranța că într-o zi vom fi pe vecie cu El.
3. Isus Hristos, intrând o dată pentru totdeauna în sanctuarul cerului, mijlocește necontenit pentru noi, fiind Mijlocitorul care ne asigură necontenit revărsarea Spiritului Sfânt.^[4]

Înălțarea lui Isus Hristos este amintită în Simbolul Apostolilor și în Crezul niceeano-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează, atât în Răsărit, cât și în Apus, la 40 de zile după Paști (într-o zi de joi). Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era comemorat la Rusalii.

În unele țări din Europa occidentală, dacă Înălțarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminica imediat următoare.

În România, odată cu Înălțarea Domnului se serbează și Ziua Eroilor. Încă din 1920, prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920, s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului. În această zi, după Liturghie, sunt oficiate slujbe de pomenire a eroilor neamului românesc în toate catedralele, bisericile, mănăstirile, cimitirele, troițele și monumentele închinate acestora din țară și din străinătate. Apoi, la ora 12, în această zi de sărbătoare națională, clopotele tuturor bisericilor ortodoxe din România sunt trase în semn de recunoștință față de eroii care s-au jertfit pentru neam, credință și țară.^[5]

• P. Benoît, "Înălțare", în Vocabular de teologie biblică, București 2001, p. 307-310.
• A. Schott, "In Ascensione Domini (Christi Himmelfahrt)", în Das vollständige römische Meßbuch, Freiburg 1962, p. 553-554.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Înălțarea Domnului

• Sărbători creștine - Înălțarea Domnului Arhivat în 11 iulie 2012, la Wayback Machine., 11 iunie 2003, Revista Magazin
• Înălțarea Domnului. Care este semnificația sărbătorii Arhivat în 25 mai 2012, la Wayback Machine., 24 mai 2012, RL Online, România liberă
• Despre Inaltarea lui Hristos, 26 iulie 2012, A. C., CrestinOrtodox.ro
• Ce trebuie să facem să ne meargă bine? Superstiții de Înălțarea Domnului, 12 iunie 2013, Ramona Găină, Adevărul
• Moșii de Ispas și simbolistica cifrei patruzeci, 24 mai 2012, Iulia Gorneanu, Jurnalul Național
• Veselie de Ispas, 8 iunie 2005, Ion Ghinoiu, Jurnalul Național
• Sarbatoarea naturii inverzite, 7 iunie 2005, Simona Chiriac, Jurnalul Național
• ÎNĂLȚAREA DOMNULUI și Întoarcerea Omului. Ziua Eroilor și Ispasul. Ce este Paștele Cailor? | VIDEO, 13 iunie 2013, Adrian Pătrușcă, Evenimentul zilei
• Înălțarea Domnului, în iconografia ortodoxă Arhivat în 20 august 2014, la Wayback Machine., 5 iunie 2008, Bogdan Scorțea, Ziarul Lumina
• Ziua Inaltarii Domnului, 31 mai 2006, Ana Pitis, Monitorul de Sibiu
• Obiceiuri populare de Inaltare si de Rusalii, 3 iulie 2012, Razvan Codrescu, CrestinOrtodox.ro